Primul fond deschis de investitii din Romania apare la putin timp dupa intrarea in vigoare a ordonantei nr. 24/1993 emisa de Guvernul Romaniei pe data de 25 august care reglementeaza constituirea si functionarea fondurilor deschise de investitii precum si societatile de investitii ca institutii de intermediere financiara: in noiembrie 1993 sa ia fiinta Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri administrat de Societatea de Asistenta Financiara si Investitii (SAFI), depozitar: Banca Dacia Felix. Doar o luna mai tarziu acest fond si-a inceput functionarea si a lansat pe piata Certificatul de Investitor tip A FMOA, cu o valoare nominala de 50.000 lei.

Dupa infiintarea FMOA apar pe rand in si: "Dacia Felix" in Cluj administrat de Proinvest (depozitar: banca Dacia Felix) si Credit Fond in Bucuresti, administrat de Certinvest SA (depozitar: banca Credit Bank). Infiintate ca societati civile, lipsite de obligatia platii impozitelor, fondurile deschise de investitii inregistrau cresteri superioare mijloacelor deja existente de plasament.

Desi functionau in baza unei legi, fondurile nu erau supravegheate indeaproape vis a vis de politica lor de investitii, intrucat legiuitorul a lasat la latitudinea fiecarui administrator de fond libertatea de alegere a modalitatii de calcul conform prospectului de emisiune. Astfel nu exista clar stipulata vreo institutie care sa stabileasca in mod clar calculul valorii activului net unitar si sa controleze activitatea fondurilor. Singura autoritate care avea atributii apropiate in acest sens era Agentia de Valori Mobiliare care apartinea de Ministerul Finantelor. Aceasta se afla "in expectativa", iminenta fiind reorganizarea sa intr-un organ administrativ independent (CNVM) care sa aiba atributii sporite de administrare si control bine reglementate.

In lipsa unei legislatii clare vis a vis de modalitatea de calcul a valorii activului net unitar, cresterile raportate de fondurile de investitii erau cu mult peste valoarea cresterii reale ale activului lor net.

Astfel o practica des uzitata in urmatorii ani a fost initiata de SAFI Invest si anume de a inregistra in valoarea actuala unitara a activului net veniturile viitoare inregistrate de diversele active in care fondul investea.

Intucat FMOA se detasa in acest mod fata de celelalte fonduri din punct de vedere al rentabilitatilor obtinute, aceasta modalitate incorecta de calcul va fi ulterior preluata si de celelalte fonduri.

Drept urmare a rentabilitatilor sporite ce s-au obtinut, poate nu in totalitate cu o baza reala, sume din ce in ce mai mari au fost atrase in circuitul fondurilor, concurenta sporind in acest domeniu, aparent foarte profitabil.

Astfel anul 1995 este anul in care au luat fiinta o mare parte a fondurilor de investitii, aparand pe rand : Fondul National de Investitii (administrat de SOV Invest SA), Ardaf, Armonia, Octogon, Fondul Mutual Transilvania, multe dintre ele rezistand pana in prezent. Fondul Dacia Felix isi schimba denumirea in Fondul Roman de Investitii.

Agentia Valorilor Mobiliare se transforma intr-un organ de sine statator, cu drept de reglementare si anume Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, care intr-o prima faza impune existenta a unei autorizari pentru fiecare fond in parte. Ulterior acest "guvern" al fondurilor deschise de investitii incepe sa reglementeze din ce in ce mai mult acest sensibil sector financiar, reglementari care vor duce ulterior la mari fluctuatii in piata acestor fonduri.

Primul fond autorizat de CNVM este Credit Fond in data de 6 septembrie 1995; pe rand toate celelalte fonduri existente isi obtin autorizarile, indeplinind criteriile solicitate de catre comisie. Aceste criterii tineau in primul rand de detineri de activ in conformitate cu reglementarile existente, de raportare numarului de investitori, etc.

In afara calculului inexact al valorii nete unitare a activului, fondurile existente mai aveau probleme cu detinerile, multe din plasamentele lor fiind in investitii directe intr-o proportie mai mare decat cea legala, ele functionand ca niste mici societati bancare. Rentabilitatile "virtuale" obtinute de plasamentele in investitii directe aveau sa duca si ele la o supraapreciere a rentabilitatilor obtinute.

In acest moment in piata fondurilor mutuale depozitarul avea un rol minor, neexistand practic implicarea care exista in acest moment. Astfel societatile de administrare isi calculau practic valorile activului net unitar si nu depozitarul.

Anul 1996, incepe relativ fara turbulente pe piata fondurilor, alte trei noi fonduri deschise de investitii luand fiinta: Investor, Fondul de Comert Exterior (FCEx) si Solidaritatea.

Din pacate pentru acest sector extrem de important al pietei financiare, incepe o perioada neagra iar prin evenimentele care au survenit la sfarsitul lunii martie s-a creat o imagine care inca persista in mentalitatea investitorilor neavizati.

Pe 8 martie 1996 societatile de administrare ale fondurilor mutuale: FRI, Credit Fond, Ardaf, Armonia, FNI, Octogon, Investor, Solidaritatea, FCEx si FMT infiinteaza Uniunea Nationala a Organismelor de Plasament Colectiv (UNOPC), organ de reprezentare a fondurilor de investitii.

UNOPC a fost infiintat si in prezenta celor 5 societati de investitie financiara si cu o asistenta a USAID - o organizatie de asistenta si finantare di Statele Unite ale Americii.

UNOPC a realizat un cod deontologic si un set de proceduri disciplinare, precum si un sistem transparent de raportare pentru fondurile deschise de investitii, obiectivele sale principale fiind:

• promovarea sectorului organismelor de plasament colectiv
• standardizarea principiilor si practicilor
• promovarea de standarde profesionale.

La sfarsitul lunii martie, piata fondurilor mutuale era in expansiune, activele nete totale a celor 12 fonduri mutuale existente tinzand catre 1.000 miliarde lei. Din pacate anul 1996 a adus prima criza a fondurilor mutuale romanesti, pe care o vom prezenta in episodul urmator al acestui material.

Primul soc al fondurilor mutuale apare o data cu aprobarea Instructiunii 6, cu privire la calculul valorii activelor nete ale unui fond deschis de investitii de catre CNVM.

Aceasta a provocat pentru prima data de la aparitia fondurilor mutuale in Romania, scaderea valorii titlurilor fondurilor, respectiv ale titlurilor FRI, Credit Fond, Ardaf, Octogon si Investor.

Reglementarea CNVM a fost aprobata la initiativa societatilor de administrare a fondurilor, acestea fiind primele interesate de o modalitate unitara de calcul din care sa se poata deduce cresterile reale inregistrate de fiecare fond in parte printr-o comparatie mult mai realista intre acestea. Imediat dupa intrarea acesteia in vigoare la 29 martie 1996, cele mai afectate fonduri mutuale au fost FRI, cu o scadere a valorii titlului de la 121.000 la 72.000 lei, Credit Fond de la 27.200 la 20.900 lei si Ardaf de la 14.300 la 11.325 lei.

De remarcat ca FMOA si-a mentinut oficial valorile titlurilor de participare si chiar a anuntat o crestere a unitatii de fond de 1,23%, sustinand public ca modalitatea de calcul a activelor sale nete este in conformitate cu noile instructiuni CNVM. Un alt aspect demn de remarcat este faptul ca FMOA detinea plasamente pe termene de 10 si chiar 15 ani, care evident n-au putut fi lichidate.

Asa cum era de asteptat, aceste valori nu puteau rezista mult, FMOA neputand face fata valului de rascumparari; in data de 27 aprilie valaorea certificatelor FMOA de tip A era de 446.928 (fata de 814.368 lei), de tip B era de 111.732 (fata de 203.592 lei), de tip C: 55.866 lei fata de 101.796 lei. Valoarea activului net a inregistrat de asemenea o scadere dramatica de la 488,5 miliarde lei la doar 281,1 miliarde lei.

Drept urmare pe 29 aprilie CNVM va suspenda dreptul de rascumparare a titlurilor FMOA pe o perioada de 10 zile prelungita ulterior cu inca 90 zile. Pe data de 28 mai CNVM decide suspendarea emisiunii si rascumpararii de Unitati de Investitii la Fondul Mutual Credit Fond, pe termen de 60 zile. Decizia a fost luata ca urmare a denuntarii contractului de administrare a fondului de catre Certinvest, cauza constituind-o rezilierea contractului de depozitare cu Credit Bank. Falimentul Credit Bank a fost una din cauzele care a contribuit mult la reducerea valorii unitatii de investitie la Credit Fond. Astfel banii detinuti in conturile depozitarului Credit Bank au fost "pierduti", si s-au recuperat de la debitorii bancii dupa ani de zile. Pana la la gasirea unei noi societati de depozitare, Certinvest a obtinut din partea CNVM aprobarea de suspendare a emisiunii si rascumparii de unitati de investitie la Credit Fond.

Intr-un final ambele fonduri isi vor relua activitatea insa la valori mult reduse ale titlurilor de participare.

Instructiunea 6 impune o modalitate unitara de calcul pentru activul net stopand astfel concurenta neloiala existenta in acest sector. Principala noutate a instructiunii o constituie modul de determinare a valorii activelor financiare. Noua formula include in calcul doar banii efectiv intrati, excluzand veniturile viitoare. Instructiunea precizeaza, de asemenea, modul de inregistrare a obligatiunilor unui fond, defineste pretul de emisiune si pretul de rascumparare. Articolul 12 stipuleaza faptul ca depozitarul va stabili zilnic valoarea activelor.

Aplicarea instructiunilor a fost urmata de un val de retrageri la aproape toate fondurile. Desi doar jumatate din fonduri au inregistrat scaderi, impactul psihologic a influntat comportamentul tuturor investitorilor. CNVM a efectuat inspectii la fiecare administrator de fond, dar rezultatele verificarilor nu au fost facute publice.

Un factor care a dus la un val masiv de retrageri a fost si lipsa de educatie investitionala a detinatorilor de unitati de fond. Retragerea masiva a sumelor investite nu a dus la altceva decat la o pierdere suplimentara din partea investitorilor si anume a comisioanelor de rascumparare, intrucat prabusirea se intamplase si nu mai existau baze economice pentru ca ea sa se perpetueze.

Dupa instructiunea anterior mentionata CNVM a revenit cu Decizia nr. 593/12.04.1996 prin care plasamentele financiare reprezentand contracte de finantare persoane fizice si juridice, precum si biletele la ordin se incadreaza in categoria altor active calificate de CNVM ca echivalente ale valorilor mobiliare. Valoarea lor se determina prin adaugarea la valoarea de achizitie a diferentei dintre valoarea de realizare (la scadenta) si cea de achizitionare, impartita la numarul de zile dintre momentul de achizitionare si cel de realizare. In cazul incasarilor periodice aferente acestor titluri se ia in considerare valoarea urmatoarei incasari diminuata proportional cu numarul de zile pana la incasare.

De asemenea prin aceasta decizie se sisteaza si emisiunea certificatelor de investitor tip D ale FMOA, decizie contestata de SAFI Invest SA. Obligat sa se alinieze la noua modalitate de calcul a activului net unitar FMOA isi reduce valoare titlului de participare cu 45.11%

Primul soc suferit in primavara lui 1996 de catre fondurile deschise de investitii s-a datorat in primul rand slabei reglementari a acestui segment financiar, si a faptului ca s-a permis constituirea unor astfel de fonduri fara a exista un organ de administrare si control bine reglementat.

De asemenea simultaneitatea crizei de pe piata de capital si a dificultatilor sistemului bancar a agravat situatia unora dintre fondurile de investitii. Criza de imagine si de lichiditati a Bancii Dacia Felix si a bancii Credit Fond a dus la dificultati suplimentare pentru fonduri, in primul rand pentru cele cu problemele cele mai mari si anume FMOA si Credit Fond.

Fondurile de investitii si-au revenit cu mare dificultate din criza care a avut loc in primavara lui 1996.

Dupa reglementarea unitara a unui sector care functiona dupa propriile reguli, era inevitabila o reducere a valorilor unitatilor de fond; din acel moment, insa, piata s-a asezat pe baze mai bine reglementate, si ar fi trebuit sa-si reia trendul normal crescator, chiar daca pornea mai de jos.

Dezvoltarea ulterioara momentului 1996 a fondurilor mutuale a intampinat urmatoarele obstacole:

• criza de credibilitate care a urmat evenimentelor din primavara anului 1996;
• volumul redus de tranzactii de pe pietele reglementate de actiuni;
• inclinatia populatiei catre tezaurizarea valutelor si depunerile bancare;
• rata ridicata a dobanzii bancare;
• rata inalta a inflatiei;

Fondurile mutuale aparute in conditiile noilor reglementari ale CNVM au depasit socul pietei si au inregistrat un trend lent creascator. Noile instructiuni CNVM le-au afectat mai putin, pe de o parte pentru ca si-au calculat activele dupa formule apropiate celei impuse de CNVM si, pe de alta parte, pentru ca investitorii lor se aflau in perioada de trei luni de la subscriere, deci nu-si puteau rascumpara investitiile fara a pierde avantajele corespunzatoare.

Anul 1997 aduce o redresare in viata fondurilor de investitii, acestea reluandu-si cresterile asa cum era si normal pentru managerii profesionisti care le gestionau. Insa neincrederea in aceste modalitati de investitie persista iar evolutiile slabe ale Bursei de Valori Bucuresti fac ca investitorii sa se orienteze spre alte mijloace de plasament atractive in acea perioada cum ar fi certificatele de trezorerie si depozitele bancare. Trendul general descrescator al economiei precum si lipsa surselor de finantare la care statul sa poata apela a facut ca instrumentele de economisire prezentate anterior sa aiba randamente nejustificat de mari.

Publicitatea care a aparut in piata (in special vis-à-vis de FNI) a facut ca in anul 1998 piata fondurilor de investitii sa redevina atractiva pentru investitori atrasi de rentabilitatile sporite pe care aceste instrumente de investire tocmai incepusera sa le inregistreze.

Noi fonduri de investitii incep sa apara: FIDE, Stabilo, familia de fonduri Active, FNA; altele isi schimba denumirea: fi Fondul Roman de Investitii devine Fortuna, iar Credit devine Fond Capital Plus.

Schimbarea numelui Credit Fond in Capital Plus nu a fost doar o "cosmetizare", administratorii de la Certivest operand schimbari fundamentale in strategia de plasament, care se vor reliefa printr-o pozitionare a fondului Capital Plus in topul fondurilor deschise de investitii chiar si pana in zilele noastre.

Daca la inceputul anului 1998 activele totale nete ale fondurilor mutuale erau doar de 188 miliarde lei (de zece ori mai putin in termeni reali fata de aprilie 1996), spre sfarsitul acestui an acestea au crescut semnificativ, ajungand la valoarea de 849 miliarde lei. Cresterea s-a datorat in cea mai mare masura unui singur fond de investitii: Fondul National de Investitii, si, intr-o masura mai mica, Fondului pentru Comert Exterior si Fortuna Classic.

Numarul de titluri in circulatie a fost, la sfarsitul anului cu 60% mai mare decat la inceput, dar cu toate acestea cu 30% mai mic decat la sfarsitul lui aprilie 1996 (ceea ce dovedeste cat de profunda a fost criza din primavara acelui an).

Numarul de investitori a depasit 116.000 , cu putin peste numarul celor din primavara lui 1996.

De asemenea numarul de titluri noi investite este cu 50% superior celor rascumparate, inregistrandu-se o prioada medie de investire de circa 14 luni, populatia intelegand ca aceasta forma de plasament obtine randamentul maxim pe perioade medii spre lungi.

Cu toate ca piata este inca in crestere din punctul de vedere al fondurilor nou create sau care sunt inca in faza de formare sau autorizare si ca numarul de investitor al multora dintre fondurile deja existente a depasit pragul de 500, se pare ca situatia concurentiala este sub forma unui oligopol. Astfel FNI detine un procent de 68% din numarul total al investitorilor, iar un numar de patru fonduri (FNI, FNA, Fortuna Classic si Credit Fond) detin 96% din numarul total al investitorilor.

O situatie similara se inregistreaza si daca studiem activele nete ale tuturor fondurilor. Astfel FNI concentreaza 76% din totalul acestora iar FNI impreuna cu Alpha 91,7% din totalul activelor nete.

O analiza mai atenta a structurii acestor active nete ne indica faptul ca fondurile sunt absente in majoritatea lor de pe piata de capital, preferandu-se plasarea celei mai mari parti a activului (de pana la 95,3%) in certificate de trezorerie. Exceptiile sunt reprezentate de fondurile care detin plasamente pe piata de capital - FNI, Ardaf, Credit Fond si Armonia, o alta categorie de activ preferata de investitori fiind depozitele bancare. Alt activ in care s-a investit intens si care ulterior a generat probleme pentru unele fonduri a fost biletul la ordin.

Apare primul fond monetar: Stabilo, caracterizat prin plasamente exclusiv monetare, operativitate ridicata si comisioane minime. Practic piata fondurilor se structureaza in fonduri monetare si fondurile de venit, diversificate (fondurile "clasice").

Fondurile monetare cu o lichiditate imediata, sunt recomandate plasamentelor pe termen scurt, au comisioane mici un risc redus si efectueaza plasamente in special in instrumentele pietei monetare: certificate de trezorerie si depozite bancare.

Fondurile de venit, diversificate sunt recomandate plasamentelor pe termen mediu si lung, cu un risc scazut spre mediu, au comisioane mari pe termen scurt si descescatoare pe masura maturitatii investitiei si efectueaza plasamante in active cat mai diversificate: instrumente monetare dar si investitii in actiuni listate, bilete la ordin, etc.

Anul 1999 se caracterizeaza printr-o crestere a numarului de fonduri de investitii si printr-o revigorare a acestui sector financiar, inca marcat de prabusirea valorii unitatilor de fond din 1996. Apar fondul Tezaur, Fondul de Investitii Gelsor, Fondul Oportunitatii Nationale, FDI Galati, iar situatia in piata se imbunatateste vizibil. Fondurile inregistreaza pe langa o crestere de activ net si o crestere de numar de investitori, si o crestere comuna a valorii titlurilor de participare, crestere ce se situeaza in medie peste rentabilitatile obtinute de instrumentele clasice de economisire. Din pacate pe fondul acestor cresteri reale pe care profesionismul societatilor de administrare l-a facut posibil, Fondul National de Investitii planuia o frauda de proportii.

Din pacate pentru acest segment al pietiei financiare care incepuse sa functioneze pe baze mai sanatoase, frauda FNI care a urmat a generat o noua mentalitate negativa, fara o analiza reala asupra pietei tuturor fondurilor mutuale. Fara acest fenomen negativ, piata fondurilor mutuale ar fi ajuns la cu totul alte dimensiuni in perioada actuala.

FNI a profitat de aceste randamente pozitive ale concurentei, pe care el nu a fost capabil sa le realizeze decat "pe hartie",si prin fraude repetate a inceput o campanie de imagine care I-a adus o cota de piata simtitoare. Saracia existenta a facut ca romanii sa-si depuna chiar si ultimile economii in acest fond, amagiti fiind de cresterile ireale dar mai ales de campaniile publicitare pe care FNI le-a promovat. Campaniile de imagine care au inselat atatia oameni au facut referiri la folosirea siglei CEC in materialele publicitare, asigurarea investitiilor in unitati de fond FNI de catre CEC prin contractul de garantare (de fapt cu CEC-ul existand doar un contract de fidejusiune-cautiune, contract care are de fapt un caracter accesoriu unei obligatii principale, ori in speta nu exista o obligatie principala concretizata printr-un contract de baza pe care CEC sa o garanteze prin contractul de fidejusiune). De asemena sa nu uitam ca CEC functiona in baza legii bancare si ar fi fost necesare doua semnaturi pe contract ale conducatorilor institutiei, si nu doar una, cea a presedintelui de atunci a CEC. Iar lista nu se opreste aici.

Campaniile mincinoase de promovare nu ar fi avut nici un succes daca nu ar fi fost dublate in primul rand de cresteri spectaculoase ale unitatii de fond, dar si de o vasta operatiune de dezinfomare cu privire la evolutia reala a fondului.

Raportarile unui numar de unitati de fond aproape de doua ori mai mic fata de cel real, plasamentele intr-o proportie covarsitoare in actiuni necotate au fost nereguli care trebuiau sesizate de organele competente de atunci.

Orice investitor cat de cat avizat trebuia sa realizeze ca un fond mutual nu poate inregistra astfel de randamente (in conditiile in care se si anunta ca fondul are 30%din activ permanent sub forma de lichiditati (in casa) si ca poate face fata oricaror retrageri fara a-I fi afectate cresterile), intrucat celelalte fonduri din piata investeau in acelasi tip de active, aveau un procent al disponibilitatilor in casa mult mai mic (acestea fiind sume ce nu aduc nici un fel de randament), si obtineau randamente mult inferioare si cu costuri mult reduse fata de intregul aparat administrativ ce era angrenat in distributia unitatilor de fond FNI.

In fapt in urma constatarilor parchetului s-a stabilit ca la data de 30.06.98 pondera actiunilor necotate in cadrul activului era de 84.48% incalcanduse pragul maxim legal de doar 10%, pe cand lichiditatile erau doar intr-o pondere de 4.33%, fata de declaratiile linistitoare vis-à-vis de lichiditatile sporite.

Multe sesizari au fost facute vis-à-vis de neregulile care se pot intampla in cazul FNI insa nici o masura nu a fost luata de catre conducerea de pe atunci a CNVM care a fost si sanctionata ulterior de justitie.

Nu este posibil ca un fond de investitii sa functioneze in ultimile sale luni fara a avea depozitar. El trebuia imediat suspendat de catre autoritatea in drept, care s-a multumit sa trimita doar cateva adrese la FNI, adrese carora nici nu li s-a dat curs.

Principalul vinovat in cazul acestei fraude este conducerea de atunci a CNVM care, daca-si indeplinea atributiile legale, ar fi evitat aceasta frauda de proportii.

Chiar in momentul in care scandalul era in toi, si fondul intrase in incapacitate de plati, existau declaratii care sustineau ca singura cauza a prabusirii acestui fond erau retragerile masive, continuand sa sfideze realitatea din ce in ce mai vizibila: o frauda de proportii.

Pentru a contrazice aceste "motivari" (gen "retragerile masive au dus la prabusirea fondului") trebuie precizat ca in primul crah al fondurilor de investitii din 1996 au fost fonduri capabile sa plateasca 80% din activ in cash in doar cateva zile. De asemenea trebuie precizat faptul ca un fond monetar se poate lichida in doua zile.

In ianuarie 2000 – se infiinteaza Fondul Valutar Gelsor (FVG), ce are ca societate de administrare: Gelsor Asset management si ca depozitar: Banca Romana de Scont, autorizat de CNVM pe 19 ianuarie si avand o valoare nominala a unitatii de fond de 50 USD. Inca de la infiintarea acestui fond au existat neclaritati cu privire la functionarea sa, in legatura cu necesitatea autorizarii Bancii Nationale a Romaniei pentru efectuarea operatiunilor valutare.

Incepand cu 11 mai 2000 incep primele zvonuri in presa din Cluj vis-à-vis de frauda FNI iar pe 24 mai 2000 SOV Invest SA, administratorul fondurilor FNA SI FNI hotaraste, de comun acord cu CNVM si Consiliul de Incredere al FNI, suspendarea temporara a activitatii FNI, printr-o notificare semnata de Ioana Maria Vlas, pana la centralizarea tuturor cererilor de rascumparare. Drept urmare este suspendata si activitatea FNA pentru ca pe data de 5 iunie - CNVM retrage autorizatia de functionare a SOV Invest (astfel ca, cele doua entitati administrate intra intr-o situatie critica).

FNI a provocat acestui sector important din piata investitiilor a doua lovitura sub centura dupa prabusirea fondului administat de SAFI si a creat o imagine negativa nemeritata

Pe 14 februarie CNVM aproba suspendarea pe o perioada de 90 zile a activitatii FDI Alpha in vederea transformarii acestuia in fond inchis privat de investitii.

In februarie 2001 Quadrant Asset Management preia spre administrare activele FNA (44,087 mld lei), incercand sa reabiliteze acest fond cu o imagine deteriorata, sub noul nume de Integro.

In mai se autorizeaza de catre CNVM si primul fond apartinand unei ramuri a unui grup bancar: BRD, denumit Simfonia 1, avand ca societate de administrare: SG Asset Management - BRD SA, activele sale fiind plasate in totalitate in instrumente monetare.

In septembrie se inregistreaza o noua premiera in piata fondurilor mutuale, aparand primul fond cu investitii preponderente in actiuni listate: Fondul Deschis de Investitii Napoca administrat de Globinvest.

Fondurile de actiuni se caracterizeaza printr-o pondere a actiunilor ridicata (50-70%) si au un grad ridicat de risc. Acestea sunt gandite ca instrumente investitionale pe termen lung, avand o durata recomandata a investitiei de minim 2 ani. Alta caracteristica a acestor tipuri de fonduri este ca pe anumite perioade ele pot inregistra si scaderi ale unitatii de investitie, in functie de evolutia actiunilor listate, spre deosebire de restul fondurilor mutuale ce au cunoscut o crestere neintrerupta in ultimii ani.

Aparitia fondurilor de actiuni este un lucru benefic pentru piata fondurilor deschise din Romania, ele acoperind si o necesitate a tipurilor de investitori care au o inclinatie spre un risc mai ridicat pentru a obtine rentabilitatile superioare pe care Bursa le poate oferi.

In noiembrie CNVM suspenda operatiunile fondului Fondului Valutar Gelsor.

Al doilea fond de actiuni a aparut pe piata in decembrie: fondul de actiuni INTERCAPITAL administrat de Certinvest.

La inceputul anului 2002 alte doua fonduri de investitii si-au incetat activitatea.

Astfel pe 9 ianuarie CNVM suspenda dreptul de rascumparare la Fondul de Investitii Gelsor (FIG), din cauza imposibilitatii de calcul al valorii unitatii investitionale iar in 19 aprilie administratorul a inceput procedura de dizolvare a fondului FIDE.

In prezent piata fondurilor de investitii s-a asezat, urmand un trend crescator, dar cu randamente usor inferioare anilor trecuti (acest lucru se datoreaza si reducerii ratei inflatiei, a dobanzilor bancare si a randamentelor certificatelor de trezorerie, aflate pe un trend descrescator).

Se spera ca valoarea activelor totale implicate in aceasta modalitate de investire sa sporeasca cu mult peste nivelul actual, extrem de mic (17,2 milioane dolari). Un rol important in acest sens il are atat intrarea pe piata a fondurilor de investitii apartinand marilor banci (asa cum este Simfonia – ce detine 47.2% din activul net total), cat mai ales imbunatatirea distributiei societatilor de administrare a fondurilor de investitii. Astfel din ce in ce mai multe fonduri s-au orientat de la o distributie retransa, locala la o distributie nationala, efectuata prin retele extinse bancare pe tot teritoriul Romaniei asa cum este cazul fondurilor administrate de Certinvest SA (distribuite prin Banca Agricola- Raiffesen), a fondurilor FIN si FMT (distribuite prin Banca Transilvania) si a fondului Simfonia (distribuit prin BRD – Societe Generale).